duminică, 4 august 2019

măreția iubirii de oameni mă uimește deplin și tot repet după mine: cum să iubești ce nu poți avea? și, în același timp, cum să iubești ce ai dobândit deja?...

sâmbătă, 16 martie 2019


cei care, mergând pe marginea prăpastiei nu cred că ar putea aluneca, ating în momentul acela cu tâmpla gândului adâncul ei; iar, de multe ori, distanța de la gând la fapt înseamnă mai puțin de o clipă.

miercuri, 20 februarie 2019

marți, 19 februarie 2019

Nu cu ce am aș întâmpina vreodată bunăvoința ta, ci cu ce sunt aș îndrăzni să-ți stau alături.

miercuri, 30 ianuarie 2019



cred că este o bucată de înțelepciune să poți privi omul dinlăuntru printre toate dărâmăturile lui exterioare fără să rămâi uimit, îngrozit sau fascinat de vreo cicatrice sau de mulțimea lor. 

joi, 24 ianuarie 2019

de când mă știu am căutat un om cu care să o iau la vale, în sus.
m-am îndrăgostit de tine cântând
și de atunci
te aud în orice alergare pe pietre
și în orice pășire pe vârfuri
pe dușumeaua camerei de sus;

inima trebuie să te încapă în ea,
nu tu pe ea în tine s-o cuprinzi -

m-am îndrăgostit de tine cântând
și cu toată inima mea la ureche
alerg înspre tine pe pietre
și te aștept să cobori la mine
din camera de sus
în vârful picioarelor...

duminică, 20 ianuarie 2019

 
ia-mă cu tine.
din gândurile în care cred 
și din gândurile în care mă îndoiesc
și din tot spațiul dintre ele
în care mi-e frică și stau încovoiat
în jurul inimii în neclintire.

ia-mă cu tine în spate ca pe un orb
și ceea ce vezi spune-mi
și lasă-mă să-mi lipesc pleoapele de omoplații tăi
și să învăț să văd prin tine ceea ce vezi tu,
nevederea mea vindecându-se.

ia-mă cu tine în spate ca pe un surd
și ceea ce auzi cântă-mi
și învață-mi urechile cu glasul tău,
dar mai ales cu înțelesurile tale să umpli
tăcerile mele insuportabile.

ia-mă cu tine în spate ca pe un paralizat
și poartă-mă acolo unde mergi tu
și către acolo unde inima ta cântă
și învață-mă să merg alături de tine
neîmpiedicându-te.

ia-mă cu tine din ceea ce sunt
și întregește-mă în ceea ce ești
și dă luării acesteia
haină din rază de soare.

joi, 17 ianuarie 2019

marți, 15 ianuarie 2019

vineri, 11 ianuarie 2019

sunt momente în care străpungi cu toată ființa învelișul pământesc al firii și te întâlnești în toată măreția ei cu veșnicia.
apoi îmbibat de ea te întorci ca într-un arc reflex între oasele tale și reînveți să pășești, să plângi și să gândești.
nu știi cum ai ajuns acolo și de ce te-ai întors și nici să pornești într-acolo din nou acum nu cunoști; te poți bucura doar că ai fost și poți spera că vei mai ajunge din nou să atingi de-neatinsul cu căldura vârfului degetului tău.
așa m-a învățat că este poezia.