cred că este o bucată de înțelepciune să poți privi omul dinlăuntru printre toate dărâmăturile lui exterioare fără să rămâi uimit, îngrozit sau fascinat de vreo cicatrice sau de mulțimea lor. 

la marginea ta

https://www.youtube.com/watch?v=J3n0x0COfks

de când mă știu am căutat un om cu care să o iau la vale, în sus.

m-am îndrăgostit de tine cântând
și de atunci
te aud în orice alergare pe pietre
și în orice pășire pe vârfuri
pe dușumeaua camerei de sus;

inima trebuie să te încapă în ea,
nu tu pe ea în tine s-o cuprinzi -

m-am îndrăgostit de tine cântând
și cu toată inima mea la ureche
alerg înspre tine pe pietre
și te aștept să cobori la mine
din camera de sus
în vârful picioarelor...

gândului tău călător
pune-i-mă aripi pentru zbor...

 

ia-mă cu tine.

din gândurile în care cred 

și din gândurile în care mă îndoiesc

și din tot spațiul dintre ele

în care mi-e frică și stau încovoiat

în jurul inimii în neclintire.

ia-mă cu tine în spate ca pe un orb

și ceea ce vezi spune-mi

și lasă-mă să-mi lipesc pleoapele de omoplații tăi

și să învăț să văd prin tine ceea ce vezi tu,

nevederea mea vindecându-se.

ia-mă cu tine în spate ca pe un surd

și ceea ce auzi cântă-mi

și învață-mi urechile cu glasul tău,

dar mai ales cu înțelesurile tale să umpli

tăcerile mele insuportabile.

ia-mă cu tine în spate ca pe un paralizat

și poartă-mă acolo unde mergi tu

și către acolo unde inima ta cântă

și învață-mă să merg alături de tine

neîmpiedicându-te.

ia-mă cu tine din ceea ce sunt

și întregește-mă în ceea ce ești

și dă luării acesteia

haină din rază de soare.

Și am învățat ce am simțit din ce l-am văzut pe el făcând.

dărâmă-ți gândul

în așezare de cuvinte

peste inima mea!...

Dane, să-ți pui sufletul...

...și inima, tu, Issabela.

sunt momente în care străpungi cu toată ființa învelișul pământesc al firii și te întâlnești în toată măreția ei cu veșnicia.
apoi îmbibat de ea te întorci ca într-un arc reflex între oasele tale și reînveți să pășești, să plângi și să gândești.
nu știi cum ai ajuns acolo și de ce te-ai întors și nici să pornești într-acolo din nou acum nu cunoști; te poți bucura doar că ai fost și poți spera că vei mai ajunge din nou să atingi de-neatinsul cu căldura vârfului degetului tău.
așa m-a învățat că este poezia.