miercuri, 30 ianuarie 2019
luni, 28 ianuarie 2019
sâmbătă, 26 ianuarie 2019
joi, 24 ianuarie 2019
m-am îndrăgostit de tine cântând
și de atunci
te aud în orice alergare pe pietre
și în orice pășire pe vârfuri
pe dușumeaua camerei de sus;
inima trebuie să te încapă în ea,
nu tu pe ea în tine s-o cuprinzi -
m-am îndrăgostit de tine cântând
și cu toată inima mea la ureche
alerg înspre tine pe pietre
și te aștept să cobori la mine
din camera de sus
în vârful picioarelor...
și de atunci
te aud în orice alergare pe pietre
și în orice pășire pe vârfuri
pe dușumeaua camerei de sus;
inima trebuie să te încapă în ea,
nu tu pe ea în tine s-o cuprinzi -
m-am îndrăgostit de tine cântând
și cu toată inima mea la ureche
alerg înspre tine pe pietre
și te aștept să cobori la mine
din camera de sus
în vârful picioarelor...
duminică, 20 ianuarie 2019
ia-mă
cu tine.
din
gândurile în care cred
și din gândurile în care mă îndoiesc
și
din tot spațiul dintre ele
în
care mi-e frică și stau încovoiat
în
jurul inimii în neclintire.
ia-mă
cu tine în spate ca pe un orb
și
ceea ce vezi spune-mi
și
lasă-mă să-mi lipesc pleoapele de omoplații tăi
și să
învăț să văd prin tine ceea ce vezi tu,
nevederea
mea vindecându-se.
ia-mă
cu tine în spate ca pe un surd
și
ceea ce auzi cântă-mi
și
învață-mi urechile cu glasul tău,
dar
mai ales cu înțelesurile tale să umpli
tăcerile
mele insuportabile.
ia-mă
cu tine în spate ca pe un paralizat
și
poartă-mă acolo unde mergi tu
și
către acolo unde inima ta cântă
și
învață-mă să merg alături de tine
neîmpiedicându-te.
ia-mă
cu tine din ceea ce sunt
și
întregește-mă în ceea ce ești
și dă
luării acesteia
haină
din rază de soare.
vineri, 11 ianuarie 2019
sunt momente în care străpungi cu toată ființa învelișul pământesc al firii și te întâlnești în toată măreția ei cu veșnicia.
apoi îmbibat de ea te întorci ca într-un arc reflex între oasele tale și reînveți să pășești, să plângi și să gândești.
nu știi cum ai ajuns acolo și de ce te-ai întors și nici să pornești într-acolo din nou acum nu cunoști; te poți bucura doar că ai fost și poți spera că vei mai ajunge din nou să atingi de-neatinsul cu căldura vârfului degetului tău.
așa m-a învățat că este poezia.
apoi îmbibat de ea te întorci ca într-un arc reflex între oasele tale și reînveți să pășești, să plângi și să gândești.
nu știi cum ai ajuns acolo și de ce te-ai întors și nici să pornești într-acolo din nou acum nu cunoști; te poți bucura doar că ai fost și poți spera că vei mai ajunge din nou să atingi de-neatinsul cu căldura vârfului degetului tău.
așa m-a învățat că este poezia.
miercuri, 9 ianuarie 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)