(fl)oare, ”cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?...”

r ă s c u g e t :
mi-ai odihnit în palmă gândul
ca într-un cuib de stern
și de amiază...

schelet de floare

măreția iubirii de oameni mă uimește deplin și tot repet după mine: cum să iubești ce nu poți avea? și, în același timp, cum să iubești ce ai dobândit deja?...